De ce să urăști școala, NU materiile.

Educația este unul din cele mai importante lucruri din viața unui om în formare. Cu ajutorul educației, un om își dă seama de talentele pe care le are, modelele pe care vrea să le urmeze, ce e bine sau rău pentru el și ulterior, își alege drumul în viață.

Aceste învățături, adică educația, sunt nenumărate și cuprind foarte multe arii de interes. Din acest motiv, consider eu, a fost inventată și școala. Un spațiu, un loc ce are scopul de a centraliza și structura toată această informație, pentru ca mai apoi să fie transmisă urmatoarelor generații sub forma educației. Astfel, cu timpul, școala și educația au devenit oarecum sinonime… până recent.

În momentul de față, informația din școli reușește să nu mai atragă interesul tinerilor și nu are un scop clar pentru care aceștia să o învețe. Cu timpul, am ajuns la concluzia că motivul pentru care cei mai mulți elevi termină cursurile, printre care și eu, este "imaginea". Oamenii te privesc cu mult mai mult respect atunci când menționezi clasele și cursurile făcute, chiar dacă acestea nu te reprezintă în mod special pe tine. Deși aceasta este o motivație destul de bună, nu reprezintă scopul pentru care școala a fost creată de la bun început.

Ce este și mai grav, pe langa faptul că interesul privind materiile predate în școli este pierdut din cauza unui sistem învechit de clasificare prin note și calificative, constă în faptul că unii elevi pot chiar să disprețuiască materii la care, probabil, ar fi fost buni. Ca exemplu pentru această situație, aș putea fi chiar eu, care învăț și practic arta fotografică de aproximativ opt ani. Pe parcursul acestor ani am învățat nu doar cum să apăs pe un buton, dar și foarte mulți termeni tehnici, atât în ceea ce privește aparatul foto, dar și noțiuni de încadratură, lumină și multe altele. Deși acum pot spune că îmi place ceea ce fac și că stăpânesc destul de bine acest domeniu, sunt convins că, dacă acum opt ani aș fi fost obligat să învăț toți acești termeni după o anumită programa, sub presiunea notelor și a corigențelor, acum nu doar că nu aș mai fi făcut fotografie, dar nici măcar nu aș mai fi vrut să aud de această materie.

Din acest motiv, au apărut discuții, atât din partea elevilor cât și din partea profesorilor, referitoare la importanța anumitor materii. Din cauza numărului copleșitor de materii pe care un elev normal trebuie să le asimileaze, acesta a ajuns să desconsidere unele materii, iar ulterior chiar să le disprețuiască, precum am menționat și mai sus. Motivul principal pentru care acest lucru se întâmplă este determinat de faptul că elevul nu mai are timpul necesar pentru a învață la materiile "importante".

Astfel, cu timpul, foarte multe materii au primit porecla de "materii de medie" precum religia, sportul, muzica sau desenul, materii ce au rolul de ajuta la creșterea mediei generale și care sunt, în prezent, desconsiderate atât de elevi cât și de restul cadrelor didactice. Materiile considerate importante sunt matematica, romana, fizica, biologie, informatica și alte câteva.

Cercetând mai în amănunt despre aceasta situație, am aflat că sunt oameni care au descoperit deja o soluție pentru rezolvarea acestei probleme. Soluția găsită implica reducerea numărului de materii ce sunt predate în scoli, mărirea pauzelor dintre ore și teme mai puține.

Recunosc că, în calitate de fost elev și beneficiar al scolii românești, aceasta soluție, mai ales daca ar fi fost pusa în aplicare, ar fi fost pentru mine un motiv de sărbătoare.

Așa că, pentru un moment am făcut un exercițiu de imaginație, gandindu-mă cum ar fi fost viața mea ca elev dacă toate ideile de mai sus ar fi fost puse în aplicare. Am stat să mă gândesc dacă aș fi fost cu adevărat mai entuziasmat atunci când vine vorba de scoală. Răspusul la întrebarea mea, din păcate, a fost NU. Pauzele mai lungi mi-ar fi luat tot cheful de a mă mai întoarce la ore, lipsa temelor m-ar fi rupt complet de scoală, iar accentul pe “materiile importante” m-ar fi deranjat și mai tare, întrucât nu aș mai fi fost “distras” de materiile “mai puțin importante” precum religia, muzica, desenul și altele, care, deși poate nu conștientizăm, acționează ca o pauză între materiile mai grele.

Având în vedere acestea, mi-am mai pus o întrebare. Dacă soluțiile deja găsite nu reușesc să mă facă să mă bucur mai mult de scoală, atunci ce ar putea? Iar ca să îmi pot raspunde la această întrebare, a trebuit să fac înainte, un mic "brainstorming", format din întrebări precum: Ce este școala de fapt? E vina școlii, sau pur și simplu e vina mea pentru că nu îmi place să învăț sau sunt prea leneș? Răspunzându-mi la aceste întrebări, mi-am format o opinie în legătură cu schimbările ce eu consider că ar trebui făcute în sistemul educațional din Romania, ce m-ar determina nu doar să fiu mai activ și să îmi placă scoala, dar și care ar determina și alți elevi ca mine să își schimbe opinia despre aceasta.

Ca acest lucru să se întâmple și scoala să devina eficientă, eu am considerat că trebuie să se aplice metoda pe care și dezvoltatorii de la YouTube au aplicat-o acestei platforme.

Pentru ca acest lucru să aibă sens, mi-am imaginat că și scoala, precum YouTube ar fi o platformă. Astfel, avem doua platforme: una pentru învățat, scoala, iar alta pentru videoclipuri și divertisment, YouTube.

Asemănarea dintre cele două este că ambele se bazează pe foarte mult “conținut”. YouTube cuprinde milioane de videclipuri împărțite pe zeci de categorii, iar școala conține milioane de pagini de informații împărțite tot pe zeci de categorii, ce se numesc materii. Astfel, făcând această comparație, mă voi referi de acum înainte la scoală tot ca la o platformă asemenea YouTube, pentru a-mi putea susține punctul de vedere referitor la eficientizarea și îmbunătățirea scolii. În ambele situații există categorii sau profile ce sunt considerate mai importante sau mai populare și apreciate.

În cazul YouTube, cele mai populare categorii sunt Vlogging (Video Blog) și Gaming (oameni ce se filmează în timp ce joacă jocuri video). În cazul scolii, cele mai populare categorii, de aceasta dată numite profile, constau în Profilul “Uman” (bazat pe literatura romana și studiul acesteia) și Profilul “Real” (bazat pe matematica, fizica și științe exacte).

Astfel, reluând cu YouTube, Vlogging-ul este împărțit în subcategorii ce îi alcătuiesc esența. Prima și cea mai clasică formă de vlogging constă în prezentarea vieții tale de zi cu zi pe internet. Apoi, există și oameni ce fac sketch-uri sau parodii bazate pe experiențele lor, aceasta fiind o alta forma de prezentare a vieții lor zilnice, conținând de această dată și un minimum de regie. De asemenea, sunt oameni care fac farse sau experimente sociale, aceasta fiind o alta formă de prezentare a vieții lor, doar că, de aceasta dată, implicând mai multă planificare dar fară regie, dar și oameni care fac provocări sau acțiuni la cererea abonaților lor, iar lista poate continua. Toate aceste subcategorii consider că se pot incadra în categoria de Vlogging.

În cazul școlii, profilul uman este împărțit și el în subcategorii ce îl definesc. Prima și cea mai evidentă subcategorie la care te poți aștepta la acest profil, este limba și literatura română, materie considerată principală și dominantă la acest profil. Pe lângă aceasta, tot la acest profil, se mai predau și alte materii precum istoria, logica, filozofia, psihologia și multe alte materii umaniste. Astfel, toate aceste subcategorii, sau materii, alcăturiesc profilul uman.

Prezentând această comparație, am constatat că, deși poate nu într-un mod foarte evident la prima vedere, scoala și YouTube se aseamănă într-o oarecare măsură, motiv pentru care am și extras câteva idei foarte folositoare ce fac ca YouTube să funcționeze așa de bine și care ar putea fi preluate și în cazul scolii pentru că aceasta să devina mai eficienta.

Diferența majoră dintre scoală și YouTube este aceea că YouTube nu favorizează anumite categorii de conținut în detrimentul altora. YouTube reușește să împartă toate categoriile relevante de conținut oamenilor potriviți prin folosirea unui algoritm de distribuire a videoclipurilor, numai oamenilor interesați de acestea. Adică, daca tie iți place Vlogging-ul, YouTube iți va da atât Vlogging, cât și subcategoria dorita de tine din Vlogging. Nu îți va da Gaming sau alte subcategorii. Astfel, primind conținutul care pe tine te interesează, iți place YouTube-ul și vrei să consumi și mai mult conținut. Făcând acest lucru, la rândul său, după ce calculează în mod automat numărul de ore petrecute la fiecare videoclip în parte, platforma își plătește creatorii de conținut cum se cuvine. Astfel, țoată lumea este mulțumită iar procesul se poate repeta.

Exemplul dat acum este cu o singura subcategorie. În realitate, un consumator de conținut, din sutele de categorii și subcategorii disponibile pe platforma, își poate alege doua, trei, zece, sau chiar mai multe. Și la fel de ușor poate renunța la acestea atunci când nu le mai consideră interesante, cu o simpla apăsare pe butonul "nu mă mai interesează acest conținut". În acest fel, consumatorul de conținut simte că are mai mult control și o încredere mult mai mare în platforma, deoarece știe că "se poate lasă oricând de ea". Adevărul este însă, nu doar că de cele mai multe ori nu se întâmplă acest lucru, dar numărul de categorii relevante pentru un singur consumator creste din ce în ce mai mult.

Cu școala, în schimb, nu se întâmplă acest lucru. Școla are un număr fix de subcategorii (materii), în funcție de profilul ales ce nu sunt deloc distribuite într-un mod relevant și inteligent.

Mai mult, consumatorii materiei, adică elevii, nu au aproape deloc flexibilitate. Singurul lucru pe care îl pot alege este “profilul” cu materiile corespunzătoare acestuia.

Exista mai multe "subprofile" pentru fiecare profil precum mate-info sau știinte ale naturii, în cadrul profilului real, sau filologie sau științe sociale în cadrul profilului uman.

Totuși, pentru acest eseu, nu voi intra în cele mai amănunțite detalii întrucât nu vreau să mă abat de la ideea de baza. Ce doresc să menționez totuși este că, pentru a-mi forma această opinie m-am documentat cu cât mai mlte informații disponibile, ce, chiar dacă nu vor fi menționate aici, au fost luate în considerare în formarea opiniei.

Altfel spus, deși în aparență există posibilitatea de a alege ceea ce dorești să urmezi, în continuare ești foarte limitat ca elev. Nu există libertatea de a încerca o materie complet nouă sau de a renunța la una ce nu prezintă niciun interes pentru tine. Un elev este supus presiunii constante de a învața după o anumită programă și de a reda niște informații într-o anumită manieră.

În urma acestor concluzii, am ajuns să îmi formez o opinie finală referitoare la schimbarea ce trebuie realizată în școli petru a o putea face din nou eficientă.

În primul rând, materiile. Eliminarea anumitor materii din programă, ar putea fi, poate, cea mai mare greșeală pe care învățământul ar putea-o face. Prin excluderea unor materii din programă, sistemul nu exclude doar simple informații, ci exclude toți elevii, mulți sau putini, interesați de acea materie. E ca și cum YouTube ar elimina anumite categorii de Vlogging și astfel ar pierde, în mod natural, acei utilizatori interesați de tipul de conținut eliminat.

Același lucru se poate spune și despre materii. Dacă neglijăm materiile "neimportante" precum muzica, desenul, sportul și multe altele, nu excludem doar simple materii, dar, așa cum spuneam, excludem și elevii, chiar dacă puțini, ce poate ar fi avut realizări uriașe în domeniile corespunzătoare, precum și profesorii ce îi învață pe aceștia.

De multe ori am văzut la televizor faptul că nici în acest an nu am fost calificați într-un anumit turneu sportiv sau că cei mai mulți dintre artiștii noștri abia reușesc să își plătească chiria. Una din cauze constă în faptul că societatea nu a pus accent suficient pe talentele lor. Arta, sportul și multe altele sunt activități considerate "extra școlare". Adică le faci dacă iți mai rămâne timp după ce l-ai petrecut aproape pe tot studiind, în scoală, lucruri care nu te interesează.

Acestea sunt argumentele mele pentru care NICIO materie NU ar trebui ELIMINATĂ.

Exista oameni foarte talentați, ce pot face lucruri mărețe, atât pentru ei cât și pentru țară și ar fi o mare pierdere dacă aceștia nu și-ar valorifica talentul ce acum este considerat "inutil".

Adevărul este însă că, desi cu un posibil impact major aspura noastră în viitor, acești oameni sunt în minoritate. Așa că nu putem nici să impunem în continuare aceste materii unui număr atât de mare de oameni ce le desconsideră. Ce s-ar putea face, în schimb, este aplicarea unui algoritm precum cel folosit de către YouTube.

În loc să luăm toate materiile și să forțăm toți oamenii să treacă prin acestea pe rând, am putea distribui un număr specific de materii, număr ce poate să difere de la un elev la altul, dar care sunt relevante și corespund exact cerințelor lor. Astfel, modul de împărțire a materiilor se poate face tot prin adoptarea algoritmului YouTube.

Atunci când iți faci pentru prima oară cont pe YouTube, pagina principală este încărcată cu clipuri din toate domeniile. De la videoclipuri muzicale, la vloguri, tutoriale și scurt-metraje, până la simple videoclipuri cu pisici și animale. Acest lucru se schimbă în momentul în care ai dat click pe primul tău videoclip. Dacă videoclipul ales a fost un clip muzical, atunci, de acum înainte, pe pagina principală vei găsi, în mod predominant, videoclipuri muzicale. Printre acestea, ulterior, se vor mai strecura și alte videoclipuri din diferite categorii, precum cele menționate mai sus, pentru a-ți oferi posibilitatea de a alege să iți diversifici conținutul primit. Daca ceva te atrage și dai click, de exemplu Vlogging, atunci conținutul tău va fi impărțit între clipuri muzicale și vlogging. De asemenea, dacă YouTube detectează că nu ai mai dat click de ceva vreme pe un clip muzical și tot ceea ce urmărești în prezent este vlog, atunci iți va recomanda din ce în ce mai puțin conținut de acest gen, până ce va dispărea de tot. Sau, desigur, poți face tu alegerea mai rapidă de a apasa pe butonul de "nu mă mai interesează acest conținut" și dispariția clipurilor din categoria respectivă va fi instantanee.

Acest lucru se poate aplica și în scoli, într-un mod foarte eficient, în clasele primare. Pe lângă subiectele de baza, precum scris și citit, profesorii pot aduce în discuție, într-un mod natural, firesc, diferite subiecte și materii. Aceștia pot observa reacția și comportamentul copiilor și, ținând cont de acestea, pot descoperi înclinațiile elevilor pentru ca, ulterior, să pună accent pe materiile care li se potrivesc, fară a le exclude pe celelalte ce completează cultura generală.

Acest proces poate fi foarte simplu efectuat, mai ales acum, cu ajutorul tehnologiei. Un profesor poate crea un document excel cu numele fiecărui elev, lângă diferite subiecte precum cele obișnuite adică matematica, română, logica, etc, dar și cu subiectele considerate în prezent "irelevante" precum muzică, desen, religie, etc. Profesorul respectiv aduce vag în discuție fiecare dintre aceste subiecte de câteva ori pe lună, într-un mod aleatoriu, pentru a urmări reacția copiilor atunci când le aud. Astfel, atunci când va descrie vag o materie, profesorul va putea nota cine se arată entuziasmat de aceasta și cine nu, ca, mai apoi, o distribuire relevanta să poată avea loc. Și pentru un plus de siguranță, elevul ar putea avea oricad ocazia de a renunța la interesul manifestat pentru o materie în favoarea alteia.

Această metodă necesită muncă și foarte multă organizare și comunicare din partea tuturor oamenilor implicați în sistemul de învățământ. De la Ministrul Educației, la cel mai bun profesor din Capitala, până la profesorul din Filipeni.

Eliminarea anumitor materii o consider ca fiind o metodă puțin leneșă. Aceasta ar putea face un număr destul de mare de elevi fericiți, într-o primă fază, dar, pe termen lung, aceștia vor simți lipsa acelor materii scoase. Implementarea acestui algoritm, nu doar că ar crește interesul elevului în școală, dar exclude și celelalte probleme întâmpinate, precum numărul de ore petrecute în școli, mărirea pauzelor si cantitatea de teme pe care elevii le au de rezolvat. De fapt, eu consider că acestea nu au reprezentat niciodată, cu adevarat, o problemă.

Este deja cunsocut faptul că un elev petrece ore în șir, fară pauză, la calculator. Acesta poate juca jocuri video, poate lucra la un proiect (un vlog, de exemplu) sau să dezvolte un program nou. Toate aceste acțiuni necesită un anumit efort de concentrare și învățare și absolut toate, daca ești bun în ceea ce faci, pot produce venit. Pentru un joc video, mai ales dacă este vorba despre un "FPS" sau "Battle Royal", este necesară o concentrare și o atenție deosebită. Pentru editarea unui vlog sau dezvoltarea unui program nou, sunt necesare mii de ore de tutoriale și cursuri în software-uri de editare video și audio sau de editarea a codului, plus concetrarea de a duce proiectul la bun sfârșit cu succes.

Aceste lucruri nu sunt în programa școlară, așa că tinerii le fac din proprie inițiativă. Datorită acestui fapt, de cele mai multe ori aceștia pierd noțiunea timpului și pot petrece ore în șir fără pauză sau fără a se plânge de cantitatea de lucru. Toate acestea se întâmplă deoarece sunt entuziasmați să vadă rezultatul finit al muncii lor, ce, ulterior, are șanse să fie atât apreciat cât și monetizat.

La scoală, în schimb, elevii sunt forțați să lucreze la proiecte și să învețe multe lucruri ce nu le stârnesc interesul, fară a fi dornici de a vedea rezultatul final al muncii lor. Singurul lucru pe care îl doresc este să vină pauza și să treacă mai repede timpul ca să scape de acel proiect. Astfel, consider că problema nu constă în cantitatea de timp petrecută la scoală sau acasă făcând teme, ci în calitatea acestui timp.

Odată ajunși în situația în care fiecare elev studiază materiile dorite, consider că sistemul educațional din Romania a atins punctul în care este aproape perfect. Spun aproape, deoarece mai există un detaliu care, dacă nu este luat în considerare, ar putea face ca tot acest proces să fie în zadar. Lucrul la care mă refer este "Calitatea Informației".

Dacă elevul ce arată entuziasm spre o anumită materie nu primește informații relevante studiului sau care să îi stârnească entuziasmul și curiozitatea atunci când decide să o aprofundeze, va ajunge să renunțe la acea materie crezând că nu are înclinație pentru aceasta sau că nu are aplicabiltate practică și va ajunge să o disprețuiască. Astfel, toată agitația cu algoritumul de distribuire a materiilor ar fi în zadar.

Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, iar elevul să își poată continua studiile cu plăcere pe subiectul ales, consider că trebuie să ținem cont de două aspecte.

1. Relevanța informației pentru aria pe care elevul dorește să o studieze din cadrul materiei.

2. Evoluția materiei și modul în care aceasta se va modifica în viitor.

Pentru primul punct, consider că elevul trebuie să aibă parte doar de cele mai relevante și importante informații din materia pe care o studiază. Un exemplu pentru această situație ar putea fi materia limba și literatura română. În prezent, elevii sunt nevoiți să memoreze părerea altor persoane referitoare la opera respectivă, pentru a fi considerați buni la această materie.

Mai mult decât atât, un elev trebuie să rețină și informații exacte precum data la care a fost scrisă o anumită operă, unde a fost publicată, ce editură a realizat acest lucru dar și alte detalii similare.

În momentul de față, acesta este modul prin care ești apreciat ca fiind bun la această materie. Dar consider că, prin memorarea unor date sau comentarii ale altor persoane, această materie își pierde din esență. Să facem un exercițiu de imaginație.

Să presupunem că cineva apreciază foarte mult un film, iar, la un moment dat, acest film este predat în scoli. Persoana respectivă l-a văzut de cel puțin două ori, cunoaște personajele și are opinie foarte clară despre film.

Cu toate acestea, școala îi va arăta la următorul test că nu știe nimic despre acest film.

Întrebările de la test sunt următorarele: Care este locul în care regizorul acestui film s-a născut? Care este data de naștere a regizorului? Cum a copilărit acesta? Câte minute are filmul în total? Dar câte minute au introducerea filmului, cuprinsul și sfârșitul? De câte ori apare personajul "x" în scenă? Câți actori de figurație au participat în total la acest film? Și, desigur, lista poate continua. Astfel, deși un cunoscător al filmului, acest tip de întrebări și ignorarea opiniei sale cu privire la film, pot determina persoana respectivă să disprețuiască atât filmul cât și pe regizor și chiar să pice examenul.

La fel stau lucrurile la limba și literatura romana. Au existat unii oameni care au scris niște opere în funcție de ceea ce au trăit și simțit. Nu au făcut-o cu scopul de a chinui pe nimeni să memoreze date despre ei sau anumite semnificații din opere. Prin operele lor, au vrut să transmită niște sentimente, cu speranța că vor fi oameni care vor rezona cu acestea.

Același lucru se întâmplă cu Vloggeri de pe YouTube. Metoda s-a schimbat, ideea e aceeași. Înainte, viața era povestită prin cărți de tip jurnal, precum "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Acum este povestită prin vlog. Înainte, rezultatul unei imaginații bogate era exprimat printr-o opera precum "Baltagul" sau "Enigma Otiliei", acum este materializat prin montaje sau filme. Toți acești oameni s-au folosit de uneltele vremii în care au trăit pentru a interacționa cu publicul și pentru a transmite sentimente.

Niciun autor nu a avut dorința de a fi disprețuit câteva sute de ani mai tărziu pentru că o programă obligă elevii să le învețe operele pe care ei nu le înțeleg.

Astfel, odată realizat acel algoritm de distribuire a materiilor de care am vorbit în prima parte a eseului, trebuie să ne și asigurăm că materiile alese de către elevi încă sunt relevante și actualizate pentru cerințele lor. Dacă mie îmi place limba și literatura română, într-o lume în care acest algoritm există, eu o voi alege ca materie pe care să o studiez și să o aprofundez. Totuși, pe parcurs, aflu că nu rezonez cu una dintre opere, sau aș vrea să studiez opere mai recente care exprimă ideile și sentimentele secolului curent.

Cu toate acestea, dacă nu sunt bun la acele câteva opere impuse, atunci se presupune că nu sunt bun la această materie cu totul. Acest lucru se întâmplă tot din cauza oamenilor, iar pentru această idee, voi face referire la al doilea punct din cele două menționate mai sus.

Pe vremea profesorilor care ne predau aceste materii, operele respective reușeau să aibă exact impactul dorit de elevi acum. Adică să rezoneze cu ideile și problemele lor curente. Tocmai din acest motiv, unii din profesorii care apreciază anumite opere, nu concep cum este posibil ca un elev să le considere irelevante sau neplăcute. Acest lucru consider că se întâmplă din cauza faptului că nu este observată, de către porofesor, evoluția unei materii și modul în care își poate schimba suprafața sau modul de prezentare.

Această ultimă problemă indentificată de mine se poate rezolva printr-o foarte simplă schimbare de mentalitate, atât la nivelul profesorilor (indiferent de vârstă) cât și la nivelul elevilor.

Aceste "dispute" intre generații apar din cauza faptului că fiecare se consideră superioară celeilalte. În cazul celor mai în vârstă este foarte cunsocută expresia "pe vremea mea", ce are de cele mai multe ori continuarea "era mai bine", "erau mai respectuoși" sau "învățau mai mult", iar în cazul tinerilor exista acest dispreț față de cei în vârstă ce nu stiu să folosească tehnologia, nu stiu anumite expresii, tipuri de comportament și gesturi practicate de tineri.

Pentru a trece de aceste probleme, trebuie să ne imaginăm, după părerea mea, că, pentru moment, nu mai exista generația "trecut" și "viitor". Există doar grupul "de aici" și grupul "de acolo". Toți trăiesc în prezent, în același prezent, dar au tradiții diferite. Deci ne putem gândi la generații ca la niște grupări, cu tradiții și idei diferite, dar ce trăiesc în prezent.

Cei din grupul "trecut" dispun de o conexiune mai bună cu natura, abilitați practice poate mai dezvoltate și un stil de viață general diferit. Cei din grupul "prezent" dispun de o abilitate de înțelegere a tehnologiei mult mai avansată, coordonare mult mai agilă intre ochi și mâini, abilitate dobândită în special de la jocurile video, și un stil de viață specific vârstei.

Așa cum un om din grupul "trecut" nu poate asimila anumite aspecte din grupul "prezent", precum folosirea avansată a noii tehnologii, nici grupul "prezent" nu poate asimila anumite aspecte din grupul "trecut" precum interacțiunea cu lumea reală constantă, fără folosirea tehnologiei.

Odată înțeles acest concept, consider că va exista o comunicare mult mai eficientă între profesor și elev.

Revenind în prezent, toate aceste lucruri, printre altele, m-au făcut să înțeleg că, încet dar sigur, școala și educația nu mai au la fel de multe lucruri în comun precum era cazul la început. Educația este, și probabil va rămâne, în continuare, unul din cele mai importante aspecte din viața unui om în dezvoltare, indiferent de forma în care aceasta este livrată, pe când școala, dacă nu se acționează asupra organizării sale, se va transforma încet, dar sigur, într-o fabrică de hărtii fără valoare.